joi, 20 octombrie 2011

impostura nu are cearcăne

Azi am descoperit un cont de facebook, inserat languros în șirul prietenilor ”necunoscuți” care se cer intrați pe listă, unii pentru palmares, alții pentru publicitate de tot felul, și cărora le dau acceptul în devălmășie, fără să-i caut, în prealabil, la bibilica identității.
La un moment dat, traversând în zig-zag pagina să văd cu ochii ce-au mai postat ”adevărații prieteni”, observ o suită veselă de organe genitale ale unei anume doamne Maria B., ce se dădea starletă de filme porno. Evident, niciuna din imagini nu era (în fapt carnal) Maria B., dar ea povestea în cuvinte strâmbe și imagini explicite (cu alții) din culisele casting-urilor filmelor de gen + ambigen.

Eram mult prea obosită pentru a reacționa nervos, așa că nu mi-am permis decât o stare de greață grețoasă datorată, nu atât activității promovate (legală între anumite granițe), ci imposturii generale.
Însă, ce mi-a atras, cu adevărat, atenția în fotografiile cu pricina, nu erau nici pozițiile, nici dimensiunile, ci fețele duduilor foarte aranjate și foarte odihnite. Foarte odihnite! Și, cum în ultima vreme urmăresc, atât cât îmi permite timpul, serialul Lie to Me, m-am dedat la analiza instant a microexpresiilor  faciale. Ce spectacol! Din imagini, nu urla plăcerea, ci plictiseala absolută, condusă cu răbdare și pricepere la orgasm multiplu.

După o imaginară inversiune rapidă de rol, în care m-am imaginat prestând alături de doamna Maria B., am concluzionat, indubitabil că nu aș rezista acestui tip de job. Da, îmi recunoscut public limitele anduranței la rutină. Ce poți inventa nou, cum te poți afirma într-o meserie atât de veche, încât orice (re)formare profesională este o frecție la… piciorul de lemn?

Am blocat contul Mariei, alungând, fără remușcări sau icneli înăbușite în suc propriu, gașca de fete cu fețe odihnite și mi-am văzut înainte de cele 200 de pagini din proiectul de dezvoltare strategică pe care trebuie să îl predau peste 125 de ore. Feisul a rămas undeva în urmă, cu pagina colecționarei de clitoriXXX, cu tot, iar peste alte câteva ore, mi-am dezactivat total contul, o opțiune argumentată de aceleași motive: plictiseala, impostura și lipsa de inedit.

Și, pentru a aduce acest tablou mișcător în matca biblioterapiei, recomand ca niciodată să nu se citească la plictiseală/pentru a alunga plictiseala/pentru că nu identifici altceva mai bun de făcut/pentru că s-a luat curentul și nu mai merge televizorul/etc., indiferent de text sau context.
Performanța, chiar și în biblioterapie, se leapădă de trei ori de plictiseală și-și vede de treaba ei, cu trudă, curiozitate și disciplină. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu