miercuri, 12 iunie 2013

Cum se prepară o poveste?

De 1 iunie am inventat o rețetă unică de preparat povești. Pentru început, am instalat laboratorul de creație în Borcanul cu dulceață de povești, adică în biblioteca publică din Marpod și i-am invitat pe toți cei care, teoretic și practic, ar fi avut o idee despre ceea ce vroiam noi să meșterim.
Și, pentru că era zi de sărbătoare internațională, activitatea în sine nu trebuia să fie nici istovitoare și nici plictisitoare, suficient de haioasă, dar și serioasă, iar prin intermediul jocului interactiv, cei de față să învețe (după o formulă secretă nonformală) taina scrierii poveștilor.

Și, după ce am făcut cunoștință, am pornit pe drumul cunoașterii cu ingredientele de bază ale unui text care să  fie suficient de bun pentru a fi spus și altora, atât în rostire, cât și în scriere.
Primul lucru studiat de micuții cercetători din Marpod, sub atenta îndrumare a bibliotecarului-povestaș de la Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu, a fost, desigur, Suma elementelor din care se compune o poveste, care, ca orice lucru delicios are un blat, o cremă, glazură și nelipsita cireașă.

Așadar, s-a ajuns la concluzia că pentru un blat bun un povestitor are nevoie de IMAGINAȚIE, CUVINTE (foarte multe cuvinte) și PERSONAJE (interesante). În ceea ce privește crema, adică liantul dintre planurile spațio-temporale și de situație, este indicat să se folosească, dar doar cu duhul blândeții, HAZUL, SUSPANSUL și CURIOZITATEA.

Pentru glazură, activitatea creatoare și povestitoare poate fi o problemă, ținând cont de delicatețea ingredientului principal descoperit a fi obligatoriu, AUTENTICITATEA și de truda detaliilor din care se compune DECORUL.


Chiar dacă reprezintă mai puțin de 1 % din întregul edificiu, cireașa de pe tortul poveștii este la fel de importantă, dacă nu cea mai importantă, fiindcă este compusă din MAGIE, PALPITAȚII și EMOȚII.

La întâlnire am invitat un savantolog, adică un specialist în tehnica narativă, pe Dragoș Varga, directorul Centrul Cultural Interetnic Transilvania, care a explicat viitorilor povestitori de povești magice despre rolul cuvântului și despre mai multe feluri de comunicare.
Nu întâmplător, laboratorul secret de povești de pe valea Hârtibaciului s-a ținut cu ușile deschide în clădirea pe care mai demult artizanii borcanului cu dulceață de povești au scris pentru ca fiecare trecător prin partea locului să fie convins că ”e bine să știi că există povești și, chiar tu, personaj de poveste”.

Și pentru că rolul poveștii este de a călători în depărtări pentru a bucura Lumea, au fost prezenți și prietenii noștri de la Asociația Județeană de Turism Sibiu, care au rămas uluiți de ce-am reușit să adunăm în borcanul cu dulceață de povești, atât de uluiți, încât au însemnat biblioteca pe harta turistică a județului ca obiectiv turistic și cultural, precum și un număr (încă neelucidat) de proiecte comune dedicate lecturii, scrierii și colecționării de povești.
Sper că sunt pe deplin înțeleasă din ce motiv nu dau mai multe detalii referitoare la ceea ce s-a întâmplat în laboratorul de creație. Nu toate lucrurile sunt de povestit, motiv pentru care trebuie să vă faceți timp și să fiți de față când se mai petrec astfel de întâmplări.
Totuși, vreau să vă mai arăt câteva imagini care au constituit baza scrierii unor povestitoare ad-hocus-pocus, în urma cărora ne-am ales cu câteva texte, cu diplome de povestitori și cu premii în ciocolată dulce-dulce.

Așadar, după ce copilașii-povestași au privit cu atenție imaginile, s-au pus să scrie, să plămădească blatul, crema, glazura și cireașa propriilor povești. 

video


Acesta este rezultatul:




Visul
A fost odată ca niciodată un om visător pe care îl chema Visilă. Într-o zi s-a pus în pat și s-a imaginat fiind rolul principal într-o poveste.
A cutreierat lumea vrând să-și regăsească familia. Omul era foarte trist deoarece era singur. Pe drum s-a întâlnit cu un păstor care l-a primit la masă și drept răsplată i-a dat o oglindă care a zis că este fermecată și că îi va îndeplini toate dorințele. A pornit din nou la drum printr-o pădure și ajunse la un râu de unde și-a luat apă. Atunci îl zări pe păstor care îi spuse lui Visilă care este dorința lui cea mare: să nu fie singur! Visilă, fără speranțe că-și va găsi familia a acceptat să rămână cu păstorul.
Atunci Visilă s-a trezit și s-a bucurat fiind doar un vis și că are familia aproape.
Gabriela Bârsan (13 ani), Cristina Galea (13 ani), Ana Maria Vaida (13 ani), Marius Mircea (9 ani)

Visul  împlinit
A fost odată, ca niciodată, că dacă nu ar fi nu s-ar povesti, un om care dormea și visa un loc mirific cu o cascadă și mulți pomi pe marginea acesteia.
Cascada curgea lin printre bolovanii mari. Pomii erau așezați pe de-o parte și de alta a cascadei. A doua zi în timp ce se plimba s-a întâlnit cu un om în vârstă. Omul nostru îi spuse bătrânului despre locul minunat și plin de grație pe care îl visase cu o seară în urmă. În următoarea seară acesta visase că omul în vârstă este păstor și că acesta dorea să planteze stejari. Următoarea zi, el se duce la păstor și îi povestise ceea ce a visat.
Păstorul îi spuse că ceea ce a visat el este ceea ce și-a dorit de o viață, că dacă s-ar  întâmpla acest lucru i-ar fi recunoscător. Aceștia au mers și au plantat stejari. Peste câteva luni stejarii au început să crească. În următorul an visul omului chiar s-a împlinit. Înainte ca pomii să fie plantați, acel loc era un câmp pustiu care nu inspira nici un sentiment.
Când pomii au crescut, acel loc a devenit foarte populat și plin de iubire. De acolo se poate observa cel mai frumos apus. Acești oameni au devenit foarte cunoscuți în lume deoarece au făcut dint-un loc pustiu un loc plin de mister și iubire. Cei doi oameni s-au întors și i-au dat un nume acelui loc: ‘’Cascada magică”. Şi-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa!
Cătălina Sopa (14 ani), Oana Vasiu (13 ani), Daniel Cristea (8 ani), Silviu Petrișor (9 ani)


Omul norocos
A fost odată un om care trăia pe un deal foarte înalt și făcea o colecție de pietre. El fiind sărac nu avea unde să doarmă și a dormit pe acel deal.
Într-o zi el a întâlnit un om care i-a sugerat să lucreze pentru el și să nu mai colecționeze pietre, să poată lucra și să câștige bani pentru a construi o casă. El lucrând cu mult spor a ajuns un om mare și foarte bogat din cauza efortului depus.
Într-o zi el s-a dus cu șeful său la păscut cu oile și s-au oprit la o piatră dar nu au băgat-o în seamă și și-au continuat drumul.
El a găsit o altă piatră și văzu dintr-o dată o pădure mare unde intrară și văzu un râu foarte frumos înconjurat de mulți oameni. Acolo s-au întâlnit cu un alt om căruia începură să-i povestească aventura păstorului. Omul cu care au povestit a fost  foarte uimit de aventura păstorului.
Petra Bălan (12 ani), Astrid Păcală (10 ani), Raluca Talpoș (9 ani), Casian Mircea (11 ani)

Cascada fermecată
A fost o dată ca niciodată, un om care avea un fiu, care erau săraci și umblau prin lume să-și  găsească rostul în viață.
Acest băiat visa cum ar fi să fie bogat, dar într-o zi aceste vise au devenit realitate. Băiatul și tatăl său lucrau păstori pentru a câștiga un ban cinstit, dar într-o zi băiatul a văzut o hartă care ducea într-un loc în care visele deveneau realitate. El s-a luat după hartă și a ajuns la o cascadă magică. O voce îi spunea că dacă bea din acea apă, visele i se vor împlini. Când a ajuns acasă îi povesti tatălui său toate întâmplările. A doua zi merseră împreună la cascadă, au băut apă și dorința lor a fost îndeplinită. Plăcerea lui era să fie păstor și și-a dorit niște oi. Când au ajuns acasă, s-au minunat de bunurile primite. Într-o zi au plecat cu oile la păscut, iar din niște tufișuri se auzi un zgomot ciudat, cei doi s-au speriat și au fugit. Oile au fost mâncate de lup. După mult timp cei doi s-au gândit să planteze ghinde pentru a avea un trai mai bun. Până la urmă cei doi au trăit fericiți și bogați.
Evelina Bărdășilă (10 ani), Denisa Nan (13), Iulia Sopa (13 ani), Nineta Talpoș (11 ani)


Întru totul, povestea noastră a avut un final fericit și inspirat dacă ținem cont de toate cuvintele (cu valoare de feed-back) care au umplut foile de flipchart, după mai bine de 1h30 min de curs intensiv: 
DISTRACȚIE, FERICIRE, EMOȚIE POZITIVĂ, MAGIE, STRĂLUCIRE, POVESTIRE, VIAȚĂ, ȘANSE, NEBUNIE, TALENT, CREATIVITATE, EFORT, DULCEAȚĂ, CÂȘTIG, PREMII, VRĂJI, ÎNȚELEPCIUNE, ANIMAȚIE, LUMINĂ, ZÂMBET, SURPRIZĂ, CURAJ.


Iar pentru ca seara să fie cu adevărat plină de strălucire, magie și înțelepciune, am avut un oaspete neașteptat, care a ascultat cu luare aminte despre toate ingredientele cu care de veacuri povestașii compun lumi noi și personaje fantastice. Nici mai mult, nici mai puțin, a fost vorba de celebra Bufni, cel mai cuminte pui de bufniță din Pădurea Presimțirilor de la granița Marpodului cu Lumea. Dar, mai multe despre toate acestea, într-o altă poveste.


Și, neapărat vreau să subliniez rolul special al Mihaelei Stănciulescu în buna desfășurare a experimentelor cu cuvinte din laboratorul poveștilor din Marpod, în calitatea sa de ucenic-bibliotecar și spiriduș aducător de frumusețe și povețe.

Mulțumesc tuturor (primărie-bibliotecă-școală) celor care au făcut posibilă această întâmplare frumoasă  inclusă pe Agenda Zilelor Culturale ale județului Sibiu, Ediția de Primăvară: Valea Hârtibaciului, un eveniment amplu susținut de Consiliul Județean Sibiu.