miercuri, 12 februarie 2014

Borcanul cu dulceață de povești din Marpod, un sat de pe Valea Hârtibaciului

prima bibliotecă concept din România

CONTEXT

Nu mi-am dorit să creez o bibliotecă concept, mi-am dorit să deschid biblioteci în locuri unde acestea nu mai funcționau sau nu au funcționat vreodată. Vectorul acțiunii a fost, desigur, programul Biblionet și echipa colegilor de la IREX, din care un rol special îl are Jozsef Szocs, coordonatorul regional, alături de care am răscolit toate localitățile județului Sibiu, acolo unde aveam știință (de pe o foaie de hârtie) că au existat odată, cu mult timp în urmă, biblioteci.
Și, astfel, a pornit runda a IV-a, dedicată bibliotecilor ”cu probleme”, care fie nu aveau bibliotecar cu normă întreagă, fie bibliotecarul făcea o altă activitate în primărie, fie sediul era nepotrivit, igrasios, pustiu, ruinat, fie fondul de carte compromis din cauza depozitării neadecvate, fie primarul era suspicios la oferta programului, fie toate la un loc.

A FOST ODATĂ, CA NICIODATĂ...

Biblioteca ASTRA coordonează un număr redus de biblioteci funcționale la nivel județean, motiv pentru care runda a IV-a a pornit cu o oarecare tensiune și dorința, firească, de a recupera diferențele. Un statut anume l-a avut Biblioteca din comuna Marpod, motiv pentru care, iată, apare o poveste dedicată ei și celor care au făcut posibilă apariția ei în Lume. Diagnosticul de la care am pornit recuperarea acestei biblioteci a fost afecțiune cronică de lăsare în paragină, cu următoarele manifestări: bibliotecar multifuncțional, activitate suspendată de cel puțin 4 ani, fond de carte depășit fizic și moral, spațiu impropriu, imposibil de reamenajat.
Începutul lui aprilie
Identificarea Marpodului pe harta județului și al unui număr de telefon la care să răspundă un angajat al Primăriei, ideal, doamna bibliotecară. Vorbit cu domnul Sebastian Dotcoș, primarul comunei, cu care am stabilit întâlnirea pentru ”săptămâna viitoare”.
Mijlocul lui aprilie
Am ajuns la fața locului, unde am prezentat programul Biblionet și ceea ce înțeleg eu prin bibliotecă publică modernă, după care mi s-a prezentat biblioteca împietrită. Pe loc, domnul primar a găsit o soluție pentru ca biblioteca să prindă din nou viață – o nouă locație: pivnița primăriei. Vizitat pivniță, care ca orice spațiu ”bun la toate” depozita colecția de lucruri nedorite de nimeni. Pe loc, mi-a fost greu să-mi imaginez transformarea pivniței în bibliotecă, dar a trebuit să fac un mic efort, deoarece ”oferta” era limitată, adică singurul spațiu disponibil pentru așa ceva. Am plecat, mulțumind, dar cu sufletul strâns ca un arici la felul în care aveam să expun ”provocarea” colegilor de la IREX.

Sfârșitul lui aprilie
Înainte de reamenajare
Prima evaluare a spațiului destinat bibliotecii, o comisie întreagă de la București, este condusă în ”bibliotecă”, adică în pivnița unde, e drept, nu mai erau atât de multe obiecte, dar pe jos era tot pământ, iar pereții impregnați de umezeală și de firele răsucite și invizibile ale păianjenilor. Pe loc, au crezut că este o glumă, apoi au crezut că spațiul în sine era doar un coridor de acces către ceea ce ar trebui să fie biblioteca. Dar, nu, ne aflam cu toții în bibliotecă. Țin minte glasul Alexandrei Bucur, mai francă de felul său, când a adresat eterului, Divinului, sau poate tribului de păianjeni întrebarea: ”Dar, ce naiba, este aici?” La care Sebastian Dotcoș a răspuns calm: ”Deocamdată, nimic, dar în curând, o bibliotecă!” În fața ochilor mei se derula raportul de evaluare și scoaterea din schemă a cel puțin jumătate din oferta Bibliotecii Județene ASTRA. Evident, ochii acestor oameni s-au îndreptat spre mine, eventual pentru a-i ciupi și a-i trezi din visul ciudat în care au alunecat. Din întunecimea încăperii a doua mi-am surprins vocea cum a rostit aproape convingător cuvântul: Provocare?!

Tot drumul, de la Marpod în restul localităților vizionate pentru includere în program, în mașină s-a discutat cu foarte multă pasiune despre ceea ce urmează să fac, în timp record, fără model, cu buget limitat și doar cu un singur personaj din comunitate care să înțeleagă ce-i spun. 
 
Fiind vorba de pivniță, am asociat locul cu imaginea unui borcan, a unui borcan magic, în care oamenii să găsească dulceața eternă a poveștilor. Un loc prietenos, neconvențional, în care să găsești sfat bun și răspuns la întrebările existențiale: Borcanul cu dulceață de povești – o bibliotecă concept, prima din aceste locuri. Cu această construcție în gând, am răsuflat ușurată, pentru că haosul se ordona cuminte sub fruntea mea.
Nu știu dacă atunci, adică în timpul acelui drum, dar este foarte posibil, am început să mă joc cu  ideea de concept, adică de a compune, având la dispoziție doar câteva elemente, o temă  pe care ulterior să pot construi palate de sunete, litere, cuvinte și povești. Locul, cu liniștea lui stranie și frumusețea ascunsă sub un cod prăfuit, l-am perceput a fi un sigiliu care păstrează într-o formulă ermetică din cotloanele albastre ale timpului poveștile vechi ale Văii Hârtibaciului, cu eroii arhetipali, vânați și prinși sub iscălituri celebre, care au adus lumină și curaj în sufletele tuturor copiilor din lume. Și tocmai aici, în matca lor, poveștile să fie uitate?!

A doua zi,
i-am povestit primarului ideea, conceptul și felul în care poate evolua acest proiect întru bunăstarea celor din sat și mai cu seamă pentru vizibilitatea comunității. Chiar dacă răspunsul a fost rapid & afirmativ, nu am putut să nu observ sprânceana ridicată la auzul grozăviei cu ”borcanul”.

Toată vara
      A urmat lansarea campaniei de colectare carte pentru copii Cărți de povești pentru ținuturi de poveste, în paralel cu operațiunea de  scoatere din fondul vechi de carte a volumelor care au rezistat intemperiilor. Timp de mai multe zile, alături de un grup de voluntari, liceeni sibieni, am sortat, notat, legat și pus pe borderouri de transfer primele pachete de carte cu destinația ”borcan”.

Campania de strângere de carte a funcționat absolut minunat, așa ca în poveștile în care oamenii buni se transformă în zâni și zâne pentru câteva luni. Cele mai frumoase cărți de povești erau aduse și lăsate anonim de sibieni cu rostul ca acestea să ajungă în rafturile bibliotecilor de la țară.
Și, pentru că era o bibliotecă concept, trebuia un mod mai special de a atrage atenția, nu doar pe interior, cât și pe exterior. Și am făcut apel la prietena mea, Carmen Siminie, al cărei har și îndemânare de designer, m-a ajutat să transpun ceea ce aveam în minte pe o schiță, apoi schița s-a transformat în proiect, iar proiectul în șantier, un șantier cu schelă înaltă de 3 metri, cu multe vopsele, culori, pensule, cu care peretele de est al primăriei a fost cucerit de rafturi pline cu cărți colorate, borcane cu formule secrete și copacul cu cuvinte frumoase (un lait-motiv al tuturor biblio-atelierelor pe care le-am propus pentru acest an). Câteva zile am muncit de dimineață până seara, alături bunii mei prieteni: Carmen, Răzvan și Mihai care au răspuns voluntar invitației mele de a pune umărul pentru a ridica la vedere poate cel mai delicios borcan din lume, cel al poveștilor. Pe lângă pictura pereților, o etapă importantă a fost amenajarea mobilierului, colând, drapând și vopsind rafturi vechi, o orgă, birouri pe care nu mai paria nimeni decât pentru un foc bun.
    În răstimp, Consiliul Local a aprobat, iar pământul a fost acoperit un blat de beton, după care cu un blat de scândură. A fost rezolvată problema încălzirii spațiului, montate caloriferele, o ușă specială la intrarea, ferestrele termopanizate, tratată cărămida, montate aplicele în formă de candelabre, meșterită o scară interioară între spațiul bibliotecii și cel al primăriei.

NOIMA
Sfârșitul lui septembrie
A urmat a doua evaluare, în care Joszy (mereu nemulțumitul Jozsy), nu a avut decât de spus: ”Jos pălăria!” și am mers mai departe. În drum spre Micăsasa am descoperit un magazin care primise câteva lăzi cu borcane, pe care negustorul se chinuia să le vândă, numai să scape de ele. Cu bucurie le-am cumpărat, iar el, cu și mai mare bucurie, mi le-a vândut. Și astfel, a fost adjudecată prima colecție de borcane al căror destin era să fie umplute cu sunete, litere cuvinte și povești.

octombrie
Două sesiuni de aranjarea fondului de carte și încă o zi destinată decorațiunilor de interior, în care piesa principală este borcanul semnalizator al marilor domenii.

22 noiembrie 2012

Sunt distribuite echipamentele IT: 4 computere, 1 scanner, 1 imprimantă, 1 videoproiector și tot ceea ce ține de buna funcționare al noului serviciu de bibliotecă, CIP: calculatoare cu internet pentru public.

inaugurarea bibliotecii
5 decembrie 2012, ora 17:00
A avut loc deschiderea oficială a Bibliotecii din Marpod, adică a Borcanului cu dulceață de Povești, ocazie cu care s-a activat și programul Biblionet, cu participarea specială a domnului Paul Baran, director de program IREX România (pentru prima dată prezent la un eveniment de acest fel în județul Sibiu).




dream team, alături de Mihai Zugravu,
Carmen Siminie și Răzvan Zamfir



Poate fi etichetată ca fiind o poveste de succes, dar ar suna fals, pentru că nu pentru succes s-au petrecut toate acestea, ci pentru că, la un moment dat, primim cu recunoștință provocări care conduc la transformarea realității alb-negru, într-o realitate color, capabilă să bucure și să-i inspire pe cei care nu au timp să aștepte sfârșitul lumii.







marți, 4 februarie 2014

Povestea Lăzii de Breaslă din Biertan

sau
Noi metode de biblioterapie: înființarea de biblioteci (tehnica Ora et Labora)


spațiul, după o primenire inițială
A fost odată, un loc rece și prăfuit, gol și fără viață, în care oamenii locului depozitau ajutoarele de alimente pentru cei mai nefericiți oameni din sat. Dar, se pare că destinul acestui loc era altul, deoarece, într-o zi zgribulită de decembrie, în Biertan au ajuns doi oameni (povestitorul acestei povești, reprezentant al Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu cu încă Cineva, mai exact Szocs Joszy), purtați pe drum de un gând bun, acela de a da viață locurilor în forma a ceea ce oamenii numeau simplu bibliotecă publică. Este bine de știut că întreaga lor expediție era sub semnul marelui proiect Biblionet.
Cei care conduceau destinele locului le-au arătat celor doi spațiul neguros în care nici cei mai optimiști nu ar fi întrezărit îmblânzirea lui.

viitoarele rafturi
Dar, așa cum vă spun, locul avea un destin aparte.

Dar pentru că, din când în când, povestea se poate transforma într-un raport de activitate, schimb cadența și textura cuvintelor pentru a prezenta nu felul în care ia contur o bibliotecă publică, ci felul în care anumiți oameni, pentru care sunt recunoscătoare că-mi sunt prieteni și parteneri în proiecte fanteziste (fanteziste, doar în stadiul de prezentare al proiectului și doar în câmpul de înțelegere al unor oameni…), fac un efort uriaș pentru a se întâmpla și la noi ceea ce vedem ”la alții”. 
selecție & transfer colecția de carte 
Nu de puține ori am fost întrebați dacă suntem români, dar de fiecare dată când răspundeam că suntem români, români din Sibiu, oamenii nu-și mascau dezamăgirea. Un semn specific spațiului românesc, unde imaginea eroului transformator nu se identifică cu cel al seamănului…

Această istorisire este în fapt despre o breaslă personală, să-i spun așa, breasla prietenilor mei făuritori de bine, care prin ceea ce fac reușesc să alunge umbra deasă a neîncrederii și tristeții generalizate.

imagine din biblioteca abandonată


multitasking android
Comparativ cu alte ”șantiere” (Șeica Mică – Biblioteca de Turtă Dulce și Marpod – Borcanul cu dulceață de povești) Biertanul a fost cel mai solicitant. Și distanța Sibiu-Biertan era mai mare și volumul de muncă și spectrul activităților mai complex: sortarea și transferarea fondului de carte (sau mai bine spus, cea mai rămas din vechea bibliotecă părăsită de zâne și oameni), realizarea obiectelor de mobilier (alte rafturi, alte dichisuri), identificarea de mobilier și lăzi vechi, de obiecte de decor, de decupare a scaunelor din cinematograful postbelic, de recondiționarea, pictarea, croiul, coaserea steagurilor, draperiilor, detaliilor, transformarea unor obiecte inutile în standuri de mare efect vizual. recuperarea de instrumente muzicale și nu în ultimul rând curățenia spațiului, igienizarea lui, achiziționarea de lămpi și decorațiuni menite să compună un loc plin de tihnă în care fiecare locuitor al Biertanului să-și găsească un semn identitar și un rost, iar fiecare turist să descopere farmecul ascuns al culturii românești în decorul civilizației săsești.

Vlad
Tema aleasă pentru concept a fost Lada de Breaslă și tot instrumentarul identitar al acestui tip de organizare profesională specifică Transilvaniei medievale și moderne. Biertanul, ca loc și importanță patrimonială (sit UNESCO) este deosebit de ofertant pentru această temă, dar intenția principală nu a fost cea de recuperare a breslelor de odinioară din aceste locuri (peste 30 la număr) ci conturarea a cinci bresle contemporane al căror profil de activitate corespunde activității de zi cu zi a celor de aici. Și-am propus: Breasla Gazdelor Bune, Breasla Cititorilor de Poezie, Breasla Vindecătorilor, Breasla Crescătorilor de Albine și Breasla Degustătorilor de Vinuri. Fiecare dintre ele așteptându-și breslașii în marea casă a cunoașterii, cu steag făurit și reprezentativ.

Răzvan
Numele de Lada de Breaslă l-am ales ținând cont de importanța acestui obiect de identitate de grup, fiind locul în care se așezau cele mai de preț obiecte ale organizație, dar și ale membrilor săi. Fiecare reuniune de breaslă se făcea cu lada deschisă, semn că nu sunt secrete între cei care împărtășesc o activitate vitală pentru familia și comunitatea din care făceau parte.
Tot așa, mi-am dorit ca Biblioteca Lada de Breaslă să fie locul, permanent deschis celor care simt că fac parte dintr-un întreg cultural și tradițional, în care se găsesc cele mai prețioase odoare identitare ale comunității.

recondiționări masive
Reformatorul din mine a fost ajutat și de data asta de un artist, care cel puțin în acest proiect, a dat dovadă de mult mai multă energie, depășind orice imaginație. Și, uite cum, am făcut introducerea pentru intrarea în scena a lui Carmen Siminie, designer și o neînfricată meșteriță a foarfecelor, culorilor, pensulelor și-a altor o sumedenie de instrumente de realizat minuni, cu care tot încearcă să mă împrietenească… Fiecare meserie are sacralitatea sa, iar acest lucru îmi este reamintit de fiecare dată de Carmen, care în tot ceea ce face aduce forță și inspirație. Suntem o echipă, completându-ne științele pe care fiecare le poartă, pentru a le uni transformator într-un produs inovator, generator de bine și mulțumirea simplă a lucrului bine făcut.
Florin și lăzile inițiale

Acestui nucleu, constant, de altfel, în proiectul dedicat reinventării spațiilor Concept Library, i s-au alăturat 3 voluntari: Vlad Buștiuc, Florin Tărășan și Răzvan Zamfir și ei omniprezenți în tot ce-am reușit să facem până acum pe… piața bibliotecilor publice din județul Sibiu.

inventar sector multimedia
Un rol important și-a asumat Primăria și Consiliului Local Biertan, prin dl. Mircea Dragomir, primarul comunei și dnei. Maria Florea, viceprimar.
contur intermediar
La un moment dat în grupul de voluntari din partea comunității și-a făcut apariția un fuior de fată, tăcută și translucidă, cea care, ulterior avea să primească șansa și provocarea profesională de a coordona Lada de Breaslă, Codruța Plăiaș.
De asemenea, ne-am bucurat și de ajutorul unui bibliotecar spiriduș, Mihaela Stănciulescu - biblioteca comunală Marpod și de răsfățul la care ne-a supus neîncetat Mama Alo, responsabilă cu cele mai bune plăcinte cu mere din lume, muza Breslei Gazdelor Bune. :)
Dar, peste toate și incontestabil este aportul Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu, fără de care această poveste nu s-ar fi scris. Praful ar fi rămas la locul lui, indiferența față de educația nonformală s-ar fi cuibărit și mai bine în teancurile de cărți mucegăite, neatinse de mână și ochi de om. Pentru toate acestea vreau să mulțumesc directorului Bibliotecii, colegului meu de breaslă, Silviu Borș, care susține necondiționat toate acțiunile întreprinse în această direcție. Și, uite-așa, încet dar sigur, rostul bibliotecii crește ca o pâine de aur în cuptorul fermecat al conștiinței publice. 

Poveștile la modă sunt cele scurte, pentru că timpul aleargă uneori mai iute decât vântul, culegându-le oamenilor atenția pentru Mereu-Altceva, chiar și celor care citesc povești interesante ca cea de față...
Carmen Siminie
Așa că, mă grăbesc să pun punct și imediat după aceea să compun o poveste digitală cu fotografii care să susțină și să întregească tot ceea ce am spus până acum.

Așadar, scutur tolba de cuvinte din care mai cad doar cele prin care readuc aminte că unele locuri se bucură de un destin aparte, iar unul dintre acestea este locul pe care a prins contur o ladă de breaslă, plină planuri de viitor, aducătoare de bine și spor.


Proiect susținut de Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu, derulat prin departamentul Metodic. Comunicare. Programe.






produs final

enjoy!