joi, 18 august 2016

În Pădurile Siberiei

sau
Cum se poate reinventa un bărbat prin intermediul singurătății  

Libertatea poate fi dobândită. E suficient să-i plătești prețul.
(Henry de Montherlant - Carnets, 1957)

Pentru că are capacitatea să te trezească la viață, la viața adevărată, cea care ține cont de toate detaliile care compun realitatea, cartea lui Sylvain Tesson este una din cele mai bune cărți citite în ultima vreme, 
Titlul ocultează conținutul, oferind o promisiune palidă despre o incursiune într-un spațiu inedit, într-o experiență cvasi-comodă. 
Însă, în timp, am aflat că volumele din categoria ”descrieri de călătorie” nu au ca temă principală drumul și nici destinația, ci călătorul, cu toate încercările lui. 

Sunt descrise 6 luni din viața unui om care alege însingurarea pentru redefinire, dar și pentru o abordare ulterioară, autentică, a tot ce se numește ”viitor”. Nu poți evita capcanele întinse de ”civilizație”, camuflate în culorile compromisului și ale comodității, dacă nu te lepezi de prejudecățile omului modern, mai mult mort decât viu, mai mult damnat, decât liber, etc.

Cartea intră în categoria ”cadoul perfect” pentru un bărbat sau un adolescent, aflat în momentul ”gri” al stimei de sine și în căutarea unei confirmări a forței interioare.  
În trecut, treptele inițierii erau obligatorii pentru băieții care trebuiau să-și câștige, prin probe de curaj, statutul de bărbat. 
Nimic nu mai este cum a fost odată, dar în toți există o reminiscență a acelor timpuri, motiv pentru care, iată, spre bucuria celor mai puțin temerari, apar astfel de povești care oferă prin puterea exemplului și a sacrificiului de sine, integrarea prin asociere a elementelor care definesc eroul.

Este un Jurnal de Viață, mai mult decât de Călătorie. Personajul nu ”călătorește” în sensul tradițional, iar Autorul nu face descrieri ”standard”. Scris, oarecum, telegrafic, textul surprinde perfect amalgamul stărilor interioare, extrem de valoroase ca formă și conținut.

Și, așa cum se cade, deschidem cartea și vânăm un fragment reprezentativ:

pag. 25
”Ultima ladă e o ladă cu cărți. Dacă m-ar întreba cineva de ce am ales să mă izolez aici, i-aș spune că sunt în urmă cu cititul. Bat în cuie, deasupra patului, o poliță din pin pe care-mi așez cărțile. Mi-am adus vreo șaizeci. La Paris, întocmisem cu grijă o listă ideală. Când începi să simți că viața ta interioară din ce în ce mai săracă, e cazul să iei cu tine câteva cărți bune, ca să ai cu ce să umpli vidul dinăuntru. Ar fi însă o greșeală să alegi doar lecturi grele, gândindu-te că viața în pădure îți menține un grad foarte înalt al temperaturii spirituale. În după-amiezele când ninge și nu-l ai la îndemână decât pe Hegel, timpul trecere greu.
Înainte de plecare, un prieten m-a sfătuit să iau cu mine Memoriile cardinalului Retz și Fouquet, de Morand. Știam deja că ar fi o greșeală să am în bagaje cărți care evocă locul de destinație. Când ești la Veneția, citești Lermontov, iar pe malul lacului Baikal, Byron.

Golesc cufărul cu cărți. Mi-am luat Michel Tournier pentru reverii, Michel Deon pentru melancolie, Lawrence pentru senzualitate, Mishima pentru gerul crunt. Am și o serie de cărți despre viața în pădure: Grey Owl, pentru viziunea radicală, Daniel Defoe pentru mitm Aldo Leopol, pentru morală, Thoreau, pentru filosofie - totuși, sună a predică de contabil devenit pastor calvinist și mă cam plictisește. În schimb, îmi place foarte mult Whitman: Fire de iarbă mă entuziasmează și acum. Junger e autorul formulei ”pădurea ca soluție la toate”; am vrei patru-cinci cărți scrise de el. Am luat și câțiva poeți și filosofi: Nietzsche, Schopenhauer, stoici. Sade și Casanova ca să-mi biciuiesc simțurile. Apoi, câteva romane polițiste din Seria neagră: doar mai trebuie să fac și pauze. Câteva ghiduri naturaliste din colecția Delachaux și Niestle despre păsări, plante și insecte. Când te ”inviți” în pădure, este de un bun simț elementar să știi cum le cheamă pe gazdele tale. Indiferența ar fi o jignire de neiertat. Dacă m-aș trezi că niște indivizi se instalează cu forța în apartamentul meu, aș prefera să știe cum mă cheamă.
Exemplarele mele din colecția Pleiade strălucesc la lumina lumânărilor. Cărțile sunt icoane. Pentru prima dată în viața mea, voi citi un roman pe nerăsuflate” (S.T.)




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu